1. La Bruxelles, învăţarea unei alte limbi este mai importantă decât altundeva, dar, în acelaşi timp, ar trebui să fie şi un proces mai uşor. Condiţia este să alegem abordarea potrivită şi să ne facă plăcere să-i ajutăm pe ceilalţi.
2. Capacitatea de exprimare în franceză, neerlandeză şi engleză nu poate rămâne doar monopolul unui grup restrâns, ci trebuie să devină atuul comun al tuturor bruxellezilor, oricare ar fi mediul social din care provin şi limba lor maternă.
3. Nu trebuie să avem reţineri în a utiliza o limbă pe care nu o stăpânim foarte bine. Aceasta este modalitatea prin care o putem învăţa şi păstra.
4. Fiecare zi la Bruxelles poate şi trebuie să fie ocazia pentru fiecare dintre noi de a îmbunătăţi câte puţin limbile în care ne exprimăm şi de a-i ajuta pe alţii să-şi îmbunătăţească una dintre limbile vorbite.
5. Învăţarea limbilor nu este un joc cu sumă nulă: însuşirea unei limbi noi nu se face în detrimentul celor pe care le cunoaştem deja.
6. Nu este niciodată prea târziu pentru a învăţa o limbă nouă. Nici prea devreme: nu este necesar să stăpânim în totalitate o limbă înainte de a începe să învăţăm şi altele.
7. Creierul copiilor noştri este perfect capabil să asimileze mai multe limbi în mod simultan. Învăţarea precoce este un mijloc de a economisi ulterior timp, efort şi resurse financiare. Dar, pentru o reuşită deplină, este necesară o strategie bine pusă la punct, atât acasă cât şi la şcoală.
8. Dacă părinţii au o limbă maternă diferită de cea a şcolii pe care o frecventează copiii, este important ca părinţii să înveţe această limbă. Dar în ceea ce priveşte comunicarea cu copiii de vârste fragede, este mai indicat pentru fiecare părinte să folosească în mod cât mai corect limba pe care o stăpâneşte cel mai bine, deci, în mod frecvent, limba sa maternă. A transmite copiilor limba noastră maternă este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le putem oferi.
9. Mediile audiovizuale şi internetul sunt instrumente excepţionale pentru învăţarea limbilor, însă doar dacă sunt utilizate cu măsură.
10. A vorbi limba celuilalt nu este o umilinţă, ci un privilegiu, o dovadă de respect şi o oportunitate.
Traduction: Ramona Strugariu